Ai trăit vreodată sentimentul că nu ştii cum să aşezi în cuvinte ceea ce simţi şi destăinui în interiorul tău? Că pare aproape imposibil să te faci înţeles? Că nu se poate să transmiţi altcuiva ceva din ceea ce s-a destăinuit în tine?

Ce faci atunci? Renunţi să mai încerci? Renunţi să te mai arăţi pe tine aşa cum eşti tu atunci cu tot ceea ce porţi în tine şi poate nimeni altcineva nu poate înţelege? Ce laşi să moară în tine atunci când taci şi nu mai spui nimic? Şi ce laşi să moară când îndrăzneşti să te arăţi şi pare că nu e nimeni acolo atât de prezent şi de deschis încât să te poată primi cu tot ce eşti şi tot ce porţi în tine?

Apoi, ce se naşte nou după fiecare din aceste morţi? De unde apare lumina dătătoare de viaţă care te învie din nou şi din nou în fiecare clipă?

În majoritatea transmisiunilor spirituale inima pare să fie lăcaşul păstrător al...