Trăim într-o lume care ne cere mereu să fim mai mult: mai buni, mai rapizi, mai performanți, mai adaptabili. În acest context, o credință veche, uneori tăcută, alteori asurzitoare, ne însoțește pas cu pas: „Nu sunt suficient(ă)”.
Această credință are rădăcini adânci, uneori plantate în copilărie, alteori cultivate de experiențele vieții adulte. Fie că ne-a fost transmisă subtil de familie, prin comparații sau așteptări nerealiste, fie că a prins contur din interacțiunile noastre cu lumea exterioară – școală, prieteni, iubiți, colegi, superiori –, ea devine, aproape fără să ne dăm seama, un filtru prin care privim tot ce suntem și tot ce facem.
Dar cum se manifestă, concret, această credință în viața noastră de zi cu zi? Cum ne influențează relațiile personale și profesionale, și ce impact are asupra modului în care lucrăm – cu noi înșine și cu cei din jur?
„Nu sunt suficient(ă)” – o credință invizibilă, dar omniprezentă
Puțini dintre noi își formulează explicit această credință. Ra...
50% Complete
Prin email vei primi detalii despre cursurile și evenimentele, organizate de Anișoara, precum și de noile articolele, imediat ce acestea sunt publicate.
*Prin înscriere sunteți de acord cu Termenii de Utilizare și cu Politica de Confidențialitate.