Minunatul Univers

Extras din cartea Love without end, de Glenda Green

Pe foaia mare albă, m-a făcut să desenez un triunghi echilateral cu baza în partea de jos, astfel încât să stea stabil cu vârful îndreptat în sus. El a descris componentele universului ca fiind, în esență, trei. Primul este iubirea, al doilea este spiritul, iar al treilea este o substanță care este mai fină decât orice altceva identificat până acum de știință! Este mai fină decât atomul sau oricare dintre părțile sale componente. Ca particulă simplă ultimă, este elementul de bază ireductibil al universului. Înțelegerea acestei particule este în prezent un obiectiv major în cercetarea fizicii. Este denumită în diferite moduri, inclusiv bosonul Higgs, și unii chiar au numit-o „Particula lui Dumnezeu.” Cu toate acestea, există o adevărată ironie în acest sarcasm. Această particulă este anterioară arborelui familial al particulelor, ceea ce explică dificultatea studierii sale. Se pare că aceasta creează masă, în vreme ce alte particule sunt rezultatul masei. 

„Există o matrice a potențialului care precede toată masa de energie. Unitățile sale de particule sunt complet generice în natură și sunt componentele de bază, ireductibile ale existenței fizice.”

El le-a numit „particule adamantine”. În vârful triunghiului a plasat Iubirea. „Sursa Iubirii este Creatorul Atotputernic, care este pentru întreaga existență așa cum soarele este pentru viața de pe pământ. Totuși, lumina acestei Iubiri este atât de strălucitoare, încât doar haloul său poate fi perceput. Sursa Iubirii Pure este sursa supremă a tuturor iubirilor. Din acea Iubire ești emanată sau creată. Ca un rază de lumină, ești o entitate de Iubire. Iubire este numele lui Dumnezeu și Iubire este numele tău de asemenea. În aceasta, ești creată după chipul lui Dumnezeu. Ești cunoscută și vei fi mereu cunoscută prin natura iubirii tale. Dincolo de recunoașterea iubirii, prezența și natura lui Dumnezeu nu pot fi descrise, căci Prezența Sfântă este cea care definește, nu cea care este definită.” 

Imediat ce a spus asta, a anticipat următoarea mea întrebare adăugând:

„Sfânta Treime este de asemenea un mister sfânt care precede și determină universul tripartit. La fel ca Dumnezeu, nu poate fi definită, dar se manifestă pretutindeni în însăși prezența tuturor celor care există. În dimensiunea realității cunoscute, ai putea spune că unicul spirit este Sfânt ori de câte ori îmbrățișează creația cu iubirea lui Dumnezeu și Prezența atotcunoscătoare. Particulele adamantine sunt literal Trupul lui Dumnezeu, căci aduc voința divină în formă manifestă.”

De câte ori își îndrepta atenția către Dumnezeu, ochii lui se umpleau de lacrimi. Părea că privește într-o lumină orbitoare. Cu toate acestea, dragostea și respectul pe care le simțea pentru Sfânta Sursă erau mai mult decât putea el exprima în cuvinte. Emoțiile care izvorau din el erau în sine un mesaj. 

„Numele Tatălui tău este Iubire. Și astfel, acesta este și numele tău nemuritor. Iubirea este esența adevăratei existențe. Iubirea nu este ceva ce faci sau nu faci, dai sau nu dai, primești sau nu primești. Cu alte cuvinte, nu este o marfă, nu este o substanță derivată. Iubirea nu este ceva care să fie supus legilor abundenței sau sărăciei. Iubirea este CINE ești tu.” 

„Din acest motiv, iubirea este în cele din urmă necondiționată. Iubirea este necondiționată pentru că este Originea ta și cine ești tu... nu ceva ce se face necondiționat. Acțiunile sunt întotdeauna condiționate într-o anumită măsură, deoarece existența are condiții și, prin urmare, și relațiile. Dacă iubirea ar fi doar o acțiune, nu ar exista scăpare de acest fapt.”

A fost un sentiment de ușurare, în timp ce m-am așezat în scaunul meu. Vroiam să înțeleg și să practic dragostea necondiționată, dar nu am voiam să fiu un covor necondiționat.

„Adevărata natură a iubirii este răspunsul la enigmă. Cel mai mare mister al universului este că iubirea este aspectul sacru al existenței. Fii-o la maxim, iar restul vieții tale se va așeza la locul său. „Al doilea mare element al existenței este spiritul. Toate lucrurile sunt de natură spirituală.” Punctând spre colțul stâng al triunghiului, mi-a spus să scriu „spirit”. „Există un singur spirit. Spiritul este în toate lucrurile, în jurul tuturor lucrurilor, cu toate lucrurile și al tuturor lucrurilor. Nu există noțiunea de spirit izolat într-o zonă pură, separat de creația manifestă.” El a avertizat că au existat multe teorii despre materie versus spirit. „Astfel de teorii reflectă o absență a înțelegerii reale și o obsesie pentru dualitățile gândirii structurate. Spiritul inseparabil și indivizibil este în toate lucrurile. Nu există loc în care spiritul să fie absent. Spiritul este unul. 

„Spiritul trebuie înțeles ca întreg, continuu și neîntrerupt. Oricând o persoană vede spiritul ca fiind opusul materiei, a intrat în lumea misconceptiei și dualității. Nu este adevărat că Pământul este material și Cerul este al spiritului. Spiritul este unitatea tuturor, a Cerului și a Pământului. Prin unitatea spiritului, miracolul rugăciunii poate funcționa. Prin unitatea spiritului, puterea viselor, viziunilor și profețiilor poate funcționa. În spirit suntem una. Prin urmare, în spirit trăim o singură viață, unificați într-o stare de fraternitate, într-o stare de conștientizare comună și căutare—fie iluminare și înălțare, fie întuneric și cădere—indiferent de cum alegi să fie. Indiferent de modul în care se desfășoară experiența ta, suntem dintr-un singur spirit, iar experiența ta este împărtășită de toți.  

„De fapt, cea mai mare descoperire a fizicii moderne, cea pe care se bazează fiecare altă descoperire, a fost descoperirea câmpului unificat. Fiecare dezvoltare în fizica modernă ar fi fost imposibilă dacă acea descoperire în conștiință nu ar fi avut loc. Oamenii de știință pur și simplu nu și-au dat seama încă că ceea ce a fost descoperit este prezența fizică a spiritului.”

Apoi a explicat că știința noastră se află pe pragul următorului său salt grandios. Acest salt va oferi o bază pentru descoperirea particulelor adamantine.  

Colțul al treilea al triunghiului reprezintă elementul realității particularizate, prin care diferențele de potențial și configurațiile separate devin posibile. Acest al treilea element se manifestă sub formă de particule. Uneori le-a numit particule ale infinitului, dar de obicei le-a numit particule adamantine. Prima dată când am auzit cuvântul 'adamantin' avea un ecou străin pentru urechile mele. Am presupus pur și simplu că era un cuvânt unic pentru el, sau poate pentru Cer, sau pentru o altă dimensiune a realității de care nu eram conștientă. Așa că l-am acceptat ca pe un cuvânt exotic. Mai târziu când a folosit termenul „particule adamantine” interschimbabil cu “particule de infinit”, am cerut câteva clarificări. Explicând alegerea cuvintelor el a indicat:

"Adamantin' provine de la rădăcina cuvântului 'adamant', care înseamnă nesupunere, impenetrabil, neînduplecat. Această particulă este atât de mică încât este ireductibilă, nenegociabilă, fundamentală și complet elementară. Aceasta este particula care creează masa și, prin urmare, comandă și furnizează toate combinațiile derivate ale acesteia. Acesta este caracterul particulei, iar termenul "particulă a infinitului" se referă la funcția sa, deoarece este de bază pentru orice existență fizică fără limitare dimensională. Aceasta este particula pe care filozofii greci antici au postulat-o când au numit pentru prima dată atomul."

Desigur, ceea ce știința numește astăzi atom este o particulă foarte complexă și nu deloc ceea ce au imaginat grecii. Cu tonul său obișnuit afirmativ, Isus m-a încurajat să iau în considerare că căutarea particulelor din ce în ce mai mici a fost un proces necesar pentru „a decoji ceapa” în înțelegerea noastră științifică. M-a asigurat că descoperirea ultimei particule este la orizont și că aceasta va deschide o ușă către multe mistere actuale despre modul în care funcționează lucrurile. Revenind la diagramă, a spus: "

„Privește din nou triunghiul și observă aranjamentul său. Iubirea este în vârf. Apoi, spiritul rezonează cu iubirea și iubirea comandă particulele adamantine. În acest fel a apărut toată creația.”

  Înainte să pot continua cu acea lecție, însă, a trebuit să clarific o problemă care mă deranja acum. „În această lume discutăm despre spiritul fiecăruia ca un aspect al individualității. Vorbim despre spiritul unei persoane, spiritul unui loc, o idee, o circumstanță sau un moment. Adesea discernem prin difrenţiere ceea ce numim spirit. Există părţi separate în Unul? 

Cu o fermitate liniștită, m-a asigurat: "Există un singur spirit." "Ei bine,” am insistat eu, “știu întotdeauna când intri în cameră, pentru că spiritul tău se simte diferit."

"Nu, IUBIREA mea este cea care se simte diferit. Fiecare dintre noi este cunoscut prin iubirea noastră. Spiritul rezonează cu iubirea noastră. E exact ca un lac cu mulţi pești, unde fiecare pește produce o vibrație diferită în apă. La fel, iubirea ta rezonează diferit cu spiritul decât a oricui altcuiva; ca o amprentă. Și poți spune că așa se simte spiritul altcuiva. Dar, de fapt, așa rezonează spiritul, singurul și unicul spirit, pentru acea persoană. Dacă vrei ca singurul și unicul spirit să rezoneze cu tine mai afirmativ și distinct, atunci fii cu adevărat iubirea care ești. 

„Ceea ce ai învățat să recunoști, Glenda, este iubirea mea. Iubirea mea se simte diferit față de iubirea altora. Iubirea este o energie cu semnătura ta pe ea de asemenea. Simte-o! Iubirea mamei tale se simte diferit față de iubirea altora. Și așa este. Iubirea fiecărei persoane se simte diferit față de iubirea altora. Așa că spiritul răspunde și onorează iubirea fiecărei persoane ca pe o amprentă unică, iar acea iubire, la rândul său, comandă particulele adamantine. Iubirea este cea care îți definește individualitatea, nu spiritul. Spiritul este elementul indivizibil, iar particulele adamantine sunt blocurile de construcție pentru existența complexă. Ele sunt complet generice în natură. Numai iubirea are capacitatea de a fi singulară și individuală. Fără iubire ai fi la fel de indistinctă ca un bob de nisip pe țărm.”

Folosindu-se de această introducere în iubire, într-o zi a întrebat: „Glenda, ți-ar plăcea să știi care este cel mai bun mod de a descoperi și de a dovedi că ești iubire și că iubirea nu este o marfă externă?”

„Sigur!” am răspuns eu cu entuziasm.

„Iubește-ți vrăjmașii.”

Nu a fost răspunsul pe care-l sperasem și nu eram exact confortabilă cu recomandarea, deși eram cu urechile ciulite să aud mai multe. 

„În prezența dușmanilor tăi, știi cu certitudine că orice iubire pe care o poți simți nu se datorează factorilor externi. Nu îți iubești adversarul din cauza bunătății lui, a naturii sale suportive sau pentru că ai de câștigat din întâlnirea voastră. „În prezența dușmanilor tăi, știi că ești iubire... și eşti sursa iubirii tale. Acesta este cel mai important motiv pentru care ți-am spus să îți iubeşti dușmanii – nu pentru a deveni slabă sau pasivă, nu pentru a fi călcată în picioare, nu pentru a suferi, nu pentru a ceda avantaje celor care se opun ție – ci pentru a învăța că ești iubire. În cunoașterea acestui lucru, câștigi control. „Condițiile externe nu au capacitatea de a te învăța cine ești. Totuși, atâta timp cât crezi că ele pot, vei căuta mereu permisiunea lumii exterioare de a exista. Această obsesie este adevăratul tău dușman.”  

Îndreptându-mi atenția înapoi către grafic, el a reiterat: „Iubirea comandă particulele adamantine. Între tine și oricine ţi se opune există multe particule comune. Acum, dintre voi doi, cine va comanda aceste particule?”

„Cel care iubește!”

„Acesta este primul punct. Dar mai este și mai mult. „Astfel de experiențe îți vor oferi ocazia să înveți cel mai important lucru pe care ai putea vreodată să-l știi despre tine însuți, precum și despre subiectul iubire. Lumea te-ar face să crezi că iubirea este emoția desăvârșită a efectelor dorite și plăcute. Cu alte cuvinte, că iubirea este creată. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr, deoarece iubirea este instrumentul universal al inițierii creației și apoi al comandării acesteia. „În cele din urmă, dar cu siguranță nu cel din urmă, s-ar putea să descoperi că persoana aflată în opoziție cu tine nu a fost cu adevărat dușmanul tău!

„Și să nu limităm asta doar la adversarii umani. Să vorbim despre o furtună care se apropie. Cum ai putea întoarce o furtună?” „Nu m-am gândit niciodată că aș putea,” am spus, stând acolo uimită să mă gândesc că mi-ar pune o astfel de întrebare.

„Ai căuta forța motivațională a furtunii și apoi ai fi iubire în prezența ei. Poți comanda furtuna, pentru că particulele adamantine sunt comandate de iubire. Iubirea este Sursa tuturor lucrurilor. Ea este comandantul și acea comandă ți-a fost delegată ție ca fiică a Iubirii. De aceea, în orice situație, poți câștiga prin puterea iubirii. Nu prin A FACE IUBIRE. Aici este locul unde te împiedici. Trebuie să FII IUBIRE! Iubire care este un foc arzător în inima oricărei situații. Poți cu adevărat să potolești furtuna iubind forțele care o compun.”

După un moment de liniște, el a continuat.

„Priveşte frumusețea furtunii. Conţine frumusețea forțelor care o compun. Iubește-o până în adâncul ei. Găsește necesitatea ei până când ești una cu ea. Mai multe lucruri ar putea să se întâmple, în funcție de gradul tău de asigurare. Furtuna ar putea să se disipeze pur și simplu în aer. Sau, posibil, s-ar transforma într-o ploaie blândă. Poate că ar fi redirecționată către un alt loc. Sau, cel puțin, nu ți-ar aduce niciun rău. Căci iubirea nu rănește iubirea!"

Traducere de Anişoara Cismaşu