Ce este trauma? de Bessel van der Kolk

"Cel mai important lucru de știut este că există o diferență între traumă și stres. Așa cum îmi place să le spun oamenilor, viața este destul de dificilă o bună parte din timp. Toți avem locuri de muncă și situații care sunt cu adevărat neplăcute. Dar în momentul în care o situație s-a încheiat, s-a încheiat.

Problema cu trauma este că, atunci când s-a terminat, corpul tău continuă să o retrăiască. Numele meu este Bessel van der Kolk. Sunt psihiatru, neurocercetător și autor al cărții 'Corpului ţine scorul'. Am devenit interesat de traumă în prima mea zi de lucru la Departamentul pentru Veterani. Era anul 1978, iar războiul din Vietnam se încheiase cu aproximativ șase sau șapte ani în urmă. În prima zi în care i-am întâlnit pe veteranii din Vietnam, am fost pur și simplu uluit. Aceștia erau tipi de vârsta mea, care erau clar inteligenți, competenți și atletici. Și erau cu adevărat doar o umbră a fostului lor sine.

Corpurile lor au fost în mod clar afectate de traume. Și au avut o perioadă foarte grea în a se conecta cu oameni noi după război. În acea perioadă, un grup dintre noi a început să definească ce este trauma. Și în definiția PTSD, scriem că aceste persoane au fost expuse la un eveniment extraordinar care este în afara experienței umane normale. Privind înapoi, asta ne arată cât de ignoranți și îngustați eram. Pentru că s-a dovedit că aceasta nu este o experiență neobișnuită deloc.

Oamenii de obicei se gândesc la militari atunci când vorbesc despre traumă. Dar cel puțin unu din opt copii din America este martor la violență fizică între părinții săi. Un număr mai mare de copii sunt bătuți foarte tare de către cei care au grijă de ei. Un număr foarte mare de oameni în general, dar femeile în special, au experiențe sexuale care sunt clar nedorite și care îi lăsă confuzi și furioși.

Așadar, spre deosebire de ceea ce am crezut inițial, trauma este de fapt extrem de comună. Există o mulțime de dezbateri despre ce este trauma până în zilele noastre. De fapt, trauma este ceva ce ți se întâmplă și te face atât de supărat încât te copleșește. Nu poți face nimic pentru a te menține deasupra inevitabilului. Practic, cedezi într-o stare de confuzie, poate furie, deoarece nu poți funcționa în fața acestei amenințări particulare.

Dar trauma nu este evenimentul care se întâmplă, trauma este modul în care reacționezi la ea. Unul dintre cei mai mari factori de atenuare împotriva traumatizării este cine este acolo pentru tine în acel moment particular. Când, ca și copil, ești mușcat de un câine, este cu adevărat foarte înfricoșător și foarte neplăcut. Dar dacă părinții tăi te iau în brațe și spun: oh, văd că ești într-o stare foarte proastă, lasă-mă să te ajut. Mușcătura de câine nu devine o mare problemă deoarece fundația siguranței tale nu a fost distrusă. Suntem oameni profund interdependenți și atâta timp cât relațiile noastre sunt intacte, în general suntem destul de bine cu trauma.

Trauma este o experiență subiectivă și ceea ce poate fi traumatic pentru tine poate să nu fie traumatic pentru mine, în funcție de personalitatea noastră și de experiențele anterioare. Problema cu trauma este că începe cu ceva care ni se întâmplă, dar nu se oprește acolo, pentru că îți schimbă creierul. Marea parte a amprentei traumei se află într-o zonă foarte primitivă de supraviețuire a creierului, pe care îmi place să o numesc creierul de gândac. Ca parte a ta, doar percepe ce este periculos și ce este în siguranță. Iar când ești traumatizat, acea mică parte a creierului tău, care de obicei este foarte tăcută, continuă să trimită mesaje: 'Sunt în pericol. Nu sunt în siguranță.'

Acea întâmplare în sine s-a terminat, dar continui să reacționezi la lucruri ca și cum ai fi în pericol. Vorbim despre supraviețuire. Vorbim despre a rămâne în viață. Așa că unii oameni trec în modul de luptă sau fugă sau, la un nivel mai primitiv, creierul oamenilor se închide și ei se prăbușesc.

Însă aceste răspunsuri automate nu sunt un produs al evaluării tale cognitive, ci un produs al creierului tău animalic care încearcă să supraviețuiască în fața a ceva ce acea parte a creierului tău interpretează ca o amenințare a vieții. Și problema devine că nu ești capabil să te angajezi, să înveți, să vezi punctul de vedere al altor persoane sau să-ți coordonezi sentimentele cu gândirea.

Oamenii traumatizați au o problemă uriașă în a experimenta plăcerea și bucuria. Însă problema de bază sunt hormonii noștri și impulsurile fiziologice care au de-a face cu supraviețuirea. Corpul tău continuă să se mobilizeze pentru a lupta. Ai tot felul de anomalii imunitare, anomalii endocrinologice, care sunt devastatoare pentru sănătatea ta fizică. Adesea, problemele fizice sunt mai durabile decât problemele mentale.

Și cealaltă chestiune care este extrem de importantă este impactul sărăciei, sau impactul rasismului, sau impactul șomajului. Există alte societăți care sunt mult mai conștiente de traume decât suntem noi. Dar nu există o inegalitate semnificativă a veniturilor. Sănătatea este universală. Grija pentru copii este universală. O cultură ca aceasta analizează cu adevărat care sunt antecedentele pentru anumite forme de patologie. Așadar, problema mare este o problemă politică. Cum putem rearanja societatea noastră pentru a învăța cu adevărat despre traumă? Astfel încât oamenii care cresc în condiții extreme adverse să poată deveni membri cu drepturi depline ai societății. Simțul comunității și ajutorul reciproc sunt o parte esențială a supraviețuirii. Și a prosperării. "

https://youtu.be/BJfmfkDQb14?si=djXsGwORhgXJnE3i